Moartea este încetarea ireversibilă a tuturor funcțiilor biologice care susțin un organism. De asemenea, poate fi definită ca oprirea ireversibilă a funcționării întregului creier, inclusiv a trunchiului cerebral.
Moartea cerebrală este uneori folosită ca definiție legală a morții. Rămășițele unui organism încep în mod normal să se descompună la scurt timp după moarte. Moartea este un proces inevitabil care are loc în cele din urmă în aproape toate organismele vii.
Moartea se aplică în general organismelor complexe. Procesul similar observat în componentele individuale ale unui organism, cum ar fi celulele sau țesuturile, este necroza. Ceva care nu este considerat un organism, cum ar fi un virus, poate fi distrus fizic, dar nu se spune că moare. In zile noastre peste 150.000 de oameni mor în fiecare zi, îmbătrânirea fiind de departe cea mai frecventă cauză de deces.
Multe culturi și religii sustin ideea unei vieți de apoi și, de asemenea, ideea de a judeca faptele bune și rele din viața cuiva si sustin cenceptele de rai, iad si karma.
Experiente aproape de moarte
Imaginează-ți un vis în care simți un sentiment intens de prezență, cea mai adevărată, cea mai reală experiență din viața ta, în timp ce plutești departe de corpul tău și te uiți la propria ta față. Ai un strop de frică pe măsură ce amintirile vieții tale iti trec rapid prin fata ochilor, dar apoi treci de un prag transcendent și ești cuprins de un sentiment de beatitudine.
Deși contemplarea morții provoacă teamă pentru mulți oameni, aceste trăsături pozitive sunt raportate în unele dintre experiențele aproape de moarte suferite de cei care au ajuns în pragul morții si apoi si-au revenit.
Relatările despre experiente aproape de moarte sunt remarcabil de consistente ca și conținut.
Acestea includ amintiri intense si vii care implică senzații corporale care dau o impresie puternică de a fi reale, mai reale chiar decât amintirile despre evenimente adevărate. Conținutul acelor experiențe include amintiri „trecand toate prin fața ochilor” și, de asemenea, senzația de parasire a corpului, deseori văzându-ti propria față și propriul corp, călătorind cu fericire printr-un tunel către o lumină și simțindu-te „una” cu universul.
Nu este surprinzător că mulți au folosit experienta aproape de moarte ca dovadă a vieții de după moarte, a Raiului și a existenței lui Dumnezeu. Descrierile părăsirii trupului și a unității fericite cu universalul par desprinse din credințele religioase despre sufletele care părăsesc trupul la moarte și urcă spre fericirea cerească.
Dar aceste experiențe sunt împărtășite într-o gamă largă de culturi și religii, așa că nu toate pot fi neaparat reale. În schimb, această caracteristică comună sugerează că experientele in apropierea mortii ar putea apărea din ceva mai fundamental decât așteptările religioase sau culturale. Poate că aceste experiente reflectă schimbări în modul în care funcționează creierul pe măsură ce ne apropiem de moarte.
Nu există nicio modalitate de a examina experiența la animale, iar salvarea unui pacient de la moarte este mult mai importantă decât cercetarea experientei lui. Deși este imposibil să examinăm direct ce se întâmplă cu creierul în timpul mortii, relatarile oferă o resursă bogată de informare. Într-un nou studiu fascinant, au fost comparate relatarile mai multor indivizi.
Ceea ce este remarcabil este cât de similare au fost, chiar si atunci cand se comparau relatari petrecute in ani diferiti. Acest nou studiu a comparat relatarile a 625 de persoane care au raportat o experienta in apropierea mortii.
Amintirile celor care au suferit o astfel de experienta au fost comparate si din punct de vedere lingvistic. Poveștile lor au fost împărțite în cuvinte individuale si cuvinte cheie, iar cuvintele au fost sortate în funcție de sensul și numărul lor. În acest fel, cercetătorii au putut compara de câte ori au fost folosite cuvinte cu același sens în fiecare poveste. Cuvântul cel mai puternic reprezentat în descrierile comparate, a fost „realitate”, subliniind sentimentul de prezență care însoțește o experienta in apropierea mortii.
În fruntea listei de cuvinte comune s-au numărat cele legate de percepție (văz, culoare, voce, viziune), sau de corp (față, braț, picior), cele de emoție cum ar fi frica și de transcendență univers, înțelegere, conștiință.
Acest studiu ajută la descrierea manifestărilor psihologice ale morții. Aceste cunoștințe pot contribui în cele din urmă la atenuarea fricii fata de această tranziție inevitabilă.
Deasemenea s-au efectuat studii similare la care au participat oameni care au relatat faptul ca au putut comunica cu cei morti. Aceste studii sunt similare cu cel comparativ si este remarcabil cat de similare au fost rezultatele.
Toate acestea ne pot duce cu gandul ca poate exista un tipar comportamental al creierului uman in momentul mortii sau poate ca exista cu adevarat viata dupa moarte.
