Alimentatia si sanatatea
Alimentatia omului sanatos
Traim intr-o epoca de mari cuceriri stiintifice, cand a avea un minimum de cunostinte despre zborurile cosmice, televiziune, automatizare, mase plastice etc. devine o necesitate si o obligatie pentru fiecare om cult. In domeniul stiintei alimentatiei s-au inregistrat in ultimele decenii progrese remarcabile, care au permis sa se precizeze importanta pe care o are felul omului de a se hrani asupra starii sale de sanatate si capacitatii de munca, asupra rezistentei generale a organismului.
Se stie astazi ca alimentatia contribuie la consolidarea sanatatii dupa cum se stie ca poate favoriza aparitia unor boli; alimentatia poate mari sau reduce capacitatea de munca, rezistenta fata de infectii, noxe etc. A nu poseda un bagaj minim de cunostiinte despre cuceririle in domeniul nutritiei constituie nu numai o lacuna in cultura generala, ci o lipsa de ordin practic ce poate avea repercusiuni asupra starii de sanatate a celui in cauza.
Tinand seama de aceste consideratii, ne-am propus sa prezentam cateva elemente referitoare la rolul alimentatiei in determinarea starii de sanatate si a performantelor organismului, despre alimentatia populatiei, in general, si despre alimentatia muncitorilor industriali, in mod particular. Ne-am oprit la acest subiect pentru ca exista inca zone si categorii de populatie cu pareri gresite, prejudecati si superstitii despre alimentatie.
Astfel, cateodata se exagereaza rolul alimentatiei in cresterea rezistentei organismului fata de infectii sau noxe profesionale, atribuindu-se unor alimente proprietati miraculoase de „antidot”, capacitatea de a anula sau neutraliza efectul acestora. La polul opus se situeaza negarea sau subaprecierea rolului alimentatiei in determinarea rezistentei organismului.
Noi am incercat sa prezentam faptele ca atare, lasandu-l pe cititor sa ajunga singur la intelegerea relatiei reale dintre alimentatie si capacitatea organismului de a rezista la actiunea nociva a unor factori de risc ambientali (care tin de mediul fizic), profesionali (care tin de conditiile locului de munca) si comportamentali (care tin de modul de trai, de stilul de viata al fiecaruia).
Alimentatia
Prevenirea imbolnavirilor determinate sau favorizate de alimentatia necorespunzatoare, ca si promovarea sanatatii cu ajutorul alimentatiei optime, presupun in primul rand clarificarea notiunii de alimentatie rationala. In raport cu nivelul si structura ei, se considera ca necorespunzatoare alimentatia insuficienta, dezechilibrata sau excesiva.
Alimentatia insuficienta. In organismul uman se distrug si iau nastere in fiecare clipa milioane de celule. Este suficient sa amintim ca zilnic se distrug si se formeaza 250—500 miliarde de globule rosii, ca sa intelegem amploarea procesului de sinteza a materiei vii, care are loc in permanenta in organism. Materialul necesar produselor de sinteza, care se desfasoara fara intrerupere in decursul intregii vieti, este obtinut de organism din hrana zilnica.
Formarea celulelor noi, miscarea, munca si orice activitate care se desfasoara in organism (contractia musculara, activitatea organelor) sunt legate de o permanenta cheltuiala de energie. Energia necesara pentru desfasurarea acestor procese se asigura, in mod normal, tot din alimente, in cazul in care alimentatia nu furnizeaza materialul necesar pentru formarea celulelor noi, precum si pentru obtinerea
energiei necesare, organismul incepe sa-si consume propriile rezerve, ceea ce are ca rezultat scaderea in greutate. In aceste conditii, procesul de refacere a celulelor uzate nu se poate desfasura in mod normal si aceasta face ca gradul de uzura a organismului si implicit capacitatea sa de reactie, rezistenta sa, sa scada.
Nevoile de material constructiv sunt mai mari la copii si tineri, la femei in perioada maternitatii, deoarece alimentatia trebuie sa asigure in acest caz atat refacerea celulelor uzate, cat si constructia unor celule noi in procesul de crestere. In consecinta, alimentatia insuficienta va avea repercusiuni mai grave asupra acestor grupe de populatie. Cheltuiala de energie crescand proportional cu efortul fizic, consecintele alimentatiei insuficiente vor fi mai grave la persoanele care depun un efort fizic mai mare.
Tinind scama de aceste considerente, prima cerinta a unei alimentatii corecte este ca ea sa fie suficienta, adica sa acopere integral nevoile organismului in material de constructie si material energetic.
Alimentatia dezechilibrata. Notiunea de alimentatie suficienta nu inseamna „a manca pe saturate”, deoarece este posibil ca si in conditiile unei alimentatii aparent suficiente, organismul sa nu obtina materialele necesare. Aceasta se datoreste faptului ca organismul nu foloseste ca material de constructie sau sursa de energie alimentele ca atare, ci principiile nutritive pe care le contin, si anume proteinele, glucidele, lipidele, sarurile minerale si vitaminele. In cazul cand oricare dintre aceste principii nutritive se gaseste in alimentatie in cantitate insuficienta, chiar daca alimentatia ni se pare in ansamblu suficienta, apar tulburari a caror gravitate depinde de durata si gradul deficitului.
Deoarece continutul in factori nutritivi al alimentelor difera, este foarte posibil ca alimentatia chiar abundenta sa nu asigure nevoile organismului intr-un anumit factor nutritiv. Astfel, laptele si carnea, cu toate ca sunt alimente cu mare valoare nutritiva, contin putina vitamina C. Daca in alimentatie lipsesc legumele si fructele sau daca acestea se gasesc in cantitate insuficienta, pot aparea tulburari grave, in primul rand scaderea rezistentei organismului si a capacitatii sale de munca, o stare de oboseala tipica pentru carenta de vitamina C.
Consumul redus de fructe si legume la inceputul primaverii determina astenia de primavara, tocmai datorita faptului ca alimentatia nu asigura in aceasta perioada nevoile organismului in vitamine. Laptele este de asemenea sarac in fier si de aceea copiii alaptati timp prea indelungat la san, fac anemii. Carnea este saraca in calciu. Trebuie retinut deci ca nu exista nici un aliment capabil sa satisfaca de unul singur nevoile organismului in toti factorii nutritivi. In cazul in care aportul unui factor nutritiv este redus, metabolizarea celorlalti factori nutritivi de catre organism are si ea de suferit.
Mai mult, in ultimii ani s-a aratat ca in conditiile in care unii factori nutritivi se gasesc in cantitati scazute si altii in cantitati mari, adica in cazul in care alimentatia este dezechilibrata, pot aparea tulburari mai grave decat in cazul alimentatiei insuficiente. Iata de ce numai prin combinarea rationala a mai multor alimente, in proportii adecvate, se pot acoperi toate nevoile organismului atat in material de constructie, cat si energetic. Un exemplu practic va ilustra mai bine cele afirmate. Presupunand ca intr-o zi, o persoana a mancat:
- dimineata: slanina cu paine si ceai sau paine cu marmelada si ceai ;
- la pranz: ciorba de perisoare, friptura cu macaroane sau sarmale, o prajitura si un pahar cu vin ;
- seara: ce a ramas de la pranz sau o friptura la gratar sau mititei cu paine.
Cu toate ca este vorba de o zi in care individul a mancat foarte bine, organismul a primit foarte putine vitamine din grupul C, A, B2 si calciu. Daca acest fel de alimentatie va fi mentinut vreme indelungata, fara sa se includa in alimentatie legumele, fructele si produsele lactate, organismul nu va obtine materialele necesare si functiile sale vor fi afectate.
De aceea a doua cerinta a alimentatiei rationale este ca ea sa asigure nevoile in toti factorii nutritivi, in cantitati si proportii optime, adica sa tie echilibrata.
Alimentatia excesiva. Am vazut in primul capitol, ca in cazul alimentatiei prea abundente, aportul depaseste nevoile si excesul se depune sub forma de grasime. Cu timpul, supraalimentatia duce la ingrasarea excesiva, la obezitate, cu efecte negative asupra intregului organism si in special asupra aparatului cardiovascular (pericol de ateroscleroza, hipertensiune arteriala, infarct miocardic si accidente cerebrale) si a pancreasului (pericol de diabet zaharat).
Riscul de a ne alimenta excesiv creste odata cu cresterea consumului unor produse concentrate si rafinate si cu mare valoare calorica (dulciuri, grasimi), dublata de reducerea efortului fizic, ca urmarea folosirii mijloacelor de transport, mecanizarii si automatizarii muncii. In acest caz se creeaza un surplus alimentar, pe de o parte prin aport sporit si, pe de alta parte, prin consum mai redus datorita scaderii nevoilor organismului in material energetic.
Unii considera gresit excesul alimentar drept un fel de panaceu universal. Nimic mai inexact. Ca masura de prevenire a bolilor profesionale, alimentatia actioneaza doar ca factor ajutator, efectele ei limitandu-se la intarirea rezistentei generale a organismului fata de concentratiile relativ mici de toxic In nici un caz alimentatia nu poate fi considerata un mijloc specific de neutralizare sau de anulare a efectului toxicului in orice conditii, adica un „antidot*.
Este astazi bine stabilit ca nu exista nici un aliment antidot, ca alimentatia trebuie privita ca un auxiliar extrem de important, dar dependent ca eficienta de masurile aplicate in scopul reducerii concentratiei de toxic la locurile de munca si a gradului de expunere a muncitorilor, ca si de alcatuirea rationala a meniurilor in raport cu specificul muncii, fara a fi necesare excesele alimentare atit de pagubitoare.
Alimentatia sanatoasa
Alimentatia rationala. Ce inteleg unii prin alimentatia rationala si ce inseamna de fapt aceasta ?
Conform unei foarte raspandite, dar tot atat de gresite credinte, a te alimenta rational inseamna „a manca bine”.
Numeroase fapte de observatie arata insa ca „mancatul bine”, dupa gustul fiecaruia sau dupa traditiile mostenite nu asigura totdeauna o stare de sanatate optima. Mai mult chiar, in unele conditii, o asemenea alimentatie poate genera sau favoriza imbolnaviri. Singura posibilitate ca alimentatia sa devina un factor pozitiv in mentinerea si intarirea sanatatii, in cresterea performantelor organismului, este aceea de a respecta cerintele alimentatiei rationale.
Intre a manca rational si a manca bine nu exista o contradictie. A manca rational nu exclude posibilitatea de a manca bine, dar nu e suficient sa „mancam bine“, pentru a asigura alimentatiei un caracter rational. Nu impartasim parerea acelora care considera ca a manca rational inseamna a te hrani dupa retete date de medic, a controla, cu cartea intr-o mana si cantarul in cealalta, daca mananci „cum scrie la carte”.
A manca rational inseamna a respecta in alimentatie cateva reguli generale, cateva principii de baza care reprezinta sinteza cuceririlor stiintifice in etapa actuala. Pe masura ce aceste principii sunt intelese, acceptate si insusite, dobandim si posibilitatea de a aprecia singuri ce este just sau nu in alimentatia noastra, putem indrepta ceea oe este gresit, fara a fi nevoie sa ne schimbam prea mult gusturile si obiceiurile alimentare.
★
Rolul alimentatiei rationale este acela de a asigura desfasurarea normala a functiilor intregului organism in scopul mentinerii la un nivel cat mai inalt a sanatatii si capacitatii de aparare impotriva factorilor nocivi din mediu. Prin urmare, pentru a putea sa ne organizam pe baze stiintifice alimentatia, trebuie sa cunoastem care sunt trebuintele in factori nutritivi, in raport cu efortul fizic si eventuala expunere la noxe, precum si modul de acoperire a acestor trebuinte.
Citeste si: Sedentarismul lipsa de miscare
Afla si despre diete
https://www.urbanvoice.ro/alimentatia-si-sanatatea/https://www.urbanvoice.ro/wp-content/uploads//2016/02/alimentatia-1-1.jpghttps://www.urbanvoice.ro/wp-content/uploads//2016/02/alimentatia-1-1-150x150.jpgViata Sanatoasaalimentatia
2 thoughts on “Alimentatia si sanatatea”