În Evanghelia după Matei, tatăl adoptiv lui Isus, Iosif, și mama s-a Maria, locuiesc în Betleem, un oraș lângă Ierusalim. Se presupune că este orasul lor natal. Anumiți înțelepți vin din „Orient” la Irod, căutând să onoreze un nou conducător care fusese profetit printr-o „stea”, iar Iisus este identificat drept acela.
Toate acestea sunt vești proaste pentru Irod, iar Irod acționează printr-o lovitură preventivă împotriva locuitorilor din Betleem și a împrejurimilor sale. El ucide toți băieții sub doi ani într-o atrocitate cunoscută în mod tradițional sub numele de „masacrul celor nevinovați” (Matei 2:16–18).
Dar Iosif a fost avertizat dinainte printr-un vis despre intențiile lui Irod de a-l ucide pe micul Isus, iar familia fuge în Egipt. Abia dupa ce Irod moare, Iosif și Maria îndrăznesc să se întoarcă și atunci evită Iudeea. Iosif se temea să meargă acolo pentru că fiul lui Irod era la conducere. În schimb, ei găsesc un loc nou de refugiu, în Nazaretul Galileii, departe de Betleem.
Primii ani ai lui Isus au fost, conform Evangheliei după Matei, petrecuți ca refugiat într-o țară străină, iar apoi ca persoană strămutată într-un sat departe de casa familiei sale. Familia lui Isus, fiind descendentă a marelui rege David, a ales să fugă din Betleem, reședința de lungă durată a liniei regale.
Josephus, Istoricul din secolul I, îl prezintă pe Irod ca fiind paranoic în legătură cu orice posibilă amenințare la adresa domniei sale mergand atat de departe incat si-a ucis propriii fii. După cum a spus Augustus, „Aș prefera să fiu porcul lui Irod decât fiul lui”, deoarece porcii nu sunt măcelăriți de catre evrei.
De asemenea, știm că evreii au fugit de multe ori din Iudeea în secolele III-I î.Hr., și că Egiptul a fost unul dintre locurile în care au ajuns ca refugiați. Multe epitafe și inscripții, precum și surse istorice, mărturisesc o comunitate înfloritoare de evrei expatriați din Egipt, formată din refugiați anteriori cărora li s-ar putea alătura și alții.
Totuși, noii refugiați nu erau bineveniți. O scrisoare a împăratului Claudius, scrisă în anul 41 d. Hr., afirmă că evreii din Alexandria locuiau într-un „oraș care nu era al lor” în care „nu trebuiau să aducă și să nu invite alti evrei care coboară spre Alexandria din Siria”.
Moștenirea de a fi refugiat și un nou venit într-un loc departe de casă este ceva lasat de Isus Hristos. Când și-a pornit misiunea, el și-a luat viața unei persoane strămutate, care „nu avea unde să-și pună capul”.
El le-a cerut celor care l-au urmat să-si lase in urmă tot chiar si îmbrăcămintea de schimb, în esență să meargă pe drum ca niște refugiați săraci, bazându-se pe generozitatea și ospitalitatea oamenilor obișnuiți în ale căror sate au intrat. „Și dacă vreun loc nu te primește și nu te va auzi, scutură-ți praful de pe picioare când pleci, ca mărturie pentru ei”.
https://www.urbanvoice.ro/isus-hristos-a-fost-refugiat-adevarul-biblic-istoric/https://www.urbanvoice.ro/wp-content/uploads//2023/06/isus_hristos_a_fost_refugiat-1024x576.jpghttps://www.urbanvoice.ro/wp-content/uploads//2023/06/isus_hristos_a_fost_refugiat-150x150.jpgIstorie
